Dintr-un spatiu primordial, invaluit in mister
Ajungi in lume, in acest mediu efemer
Si t-i s-a dus speranta, de aia-ncepi sa plangi
Cei din jur te privesc ca niste natangi
Ei nu inteleg ca tu doreai un univers feeric
Si te-ai ales doar cu un dezastru epic
Vin spre tine grabiti ca sa se minuneze
Cum inca o viata s-a nascut doar ca sa se ruineze
Incepi sa presimti faptul ca esti sortit mortii
Si-ai vrea sa mori acolo in fata portii
Isi doresc sa te vada mai de aproape
Tu doresti sa nu se vada lacrimile de pe pleoape
Plangi in continuare pana cand esti atins
De mainile mamei tale, atunci te simti prins
De tot in aceasta lume si nu te mai zbati
De tirania sortii nici ei n-au fost scapati
[refren:]
Se invarte Pamantul cu sau fara noi
Vin vanturi dure, furtuni si ploi
Apele se misca la nesfarsit
Omul nu se cunoaste cum ca ar fi trait
Se priveste trist nu mai pricepe
Viata lui nu valoreaza cat doua cepe
Atunci se enerveaza si-si foloseste stiinta
Unde-l va duce asta? Ii va deteriora fiinta?
In copilarie el nu vede scooby doo
Nici oameni fericiti bah asta so crezi tu
Intrezareste o cursa nebuna dupa avere
Observa oameni ce-si ineaca viata in bere
Degenerati cu doua clase care ajung la putere
Tarfe care-i fura tatal si-l lasa cu sechele
Vede balti de sange, oameni cazuti de pe schele
Oameni care zambesc desi au avut numai belele
Alti semeni de-ai lui cazuti in nebunie,
Isterie, manie si schizofrenie
La aceasta viata lugubra vrea sa-i faca o poza
Sa arate lumii intregi cum arata o psihoza
Abia ca mai rasufla, deja e coplesit
Si cand te gandesti ca mai are de trait
Asta gandeste si el, cum is va duce traiul?
Ce inseamna sa fii om bun? Chiar va cunoaste Raiul?
[refren:]
[02:35]
Se simte ca in Iad, cu totul atat de fad
Trece prin lume ca printr-un sumbru vad
Aude vorbe de genul: iubeste-ti semenii
Vede cum lumea incearca a-l ademenii
Si din nou se simte atat de claustrat
Trist si singur, fara nici un sfat
Ar vrea sa poata crede in inalte idei
Intr-o lume ce crede, numai in lei
Si nu in animale ca alea-s la extinctie
Din cauza semenilor lui si are o predilectie
Spre a face ceva maret in viata
Trebuie sa creeze, sa le dea toate pe fata
Asa ca se apuca sa-si caute un scop in arta
Sa incerce disperat sa apara si el pe harta
Pentru ca dintre toti semenii lui e cel mai bun
Ii va fi asta caderea? Nu stiu ce sa spun
[refren:]
[refren:]
[04:05]
Priveste cu un ochi critic creatia lui Dumnezeu
Il simte atot-puternic pe al sau Eu
Dar nu poate in aceasta lume sa si-l manifeste
Pentru ca viata intr-una ii joaca numai feste
Si lasa batla ideea de a crea pentru idei
Incepe si el sa creeze doar pentru lei
Sau nu stai ca de fapt nu-i asa
A creat doar pentru sine… uite ramasita sa.
