Stephen King spunea ceva de genul ca un scriitor bun e cel ce nu are complexe in fata foii albe. Nici nu stiti cat de tare ma bucur ca aceasta foaie nu e tocmai alba.
E 17 aprilie 2009, in Vinerea Mare la ora 09:37 PM. Nu de mult am sosit acasa. Am dat drumul la claculator, am jucat un pic de khan wars, pe care il tin deschis inca, in timp ce scriu aceste randuri.
[partea aceasta e un pic mai personala si nu de pus pe blog... era vorba intr-un fel de faptul ca dupa ce ma intlanesc cu Moni sunt foarte inspirat] Pana m-am pus aici la birou sa scriu, mintea mea a procesat numeroase idei absolut superbe, pe care le uit chiar si in acest moment in care scriu. Toate vin si pleaca intr-un sir continuu.
Din start va rog sa-mi scuzati incoerenta. Aceste ultime doua zile m-au facut din nou sa realizez ca mai am mari probleme de orgoliu. Am scris la un moment dat o poezie intitulata “Pride the Bride”. O puteti gasi la mine pe deviantart sau cine stie unde altundeva. Am descris in acea poezi mandria la un nivel mitic, sa spun asa, dar e interesant de observat cat de reala o problema constituie de fapt.
Am scris in piesa de teatru “To Breach Reality” faptul ca omul are un fel de dispozitiv de auto-distrugere incorporat. Acum, acest dispozitiv poate fi considerat ca fiind boala aceasta atat de populara a secolului nostru, si anume cancerul. E de-a dreptul terifiant sa stii ca in codul tau genetic exista un intrerupator ce poate activa aceasta boala incurabila.
Sa nu credeti pentru un moment ca auto-distrugerea la oameni se manifesta doar la nivelul trupului. Nici vorba. Trebuie inteles ca mintea omului e cea care detine intr-adevar semnificatia. Mintea unui om poate face mult mai mult rau decat trupul sau, diferenta dintre om si restul animalelor.
Despre acest dispozitiv de la nivelul psihic se vorbeste atat de mult si atat de mult se mai si glumeste despre el (ca despre orice lucru rau, pana la urma)… mandria. Unii chiar se mandresc cu mandria lor. In astfel de momente ramai fara replica, nu?
Mandria a fost declarata pacat, e unul din cele 7 pacate de moarte. Si ce-i cu asta? Mare lucru, de! Daca renunt la mandria mea cu ce raman?
Cu siguranta doar cu lucruri mai bune. Si nu doresc sa vorbesc utopic aici. Ar fi stupid sa ma astept ca cineva sa isi elimine complet mandria. Insa, ia sa privim putin inapoi. Adam si Eva erau fericiti, in sensul ca o duceau bine acolo in Rai, pana cand au muscat din marul cunoasterii, care s-a dovedit a fi mai mult periculos decat delicios. Printre toate lucrurile “rele” pe care au ajuns sa le cunoasca a fost, inevitabil, mandria. De aici incolo, omul a inceput sa-si aprofundeze cunostiintele in acest minunat domeniu, punand din ce in ce mai mult pret pe orgoliul lor.
Este ciudat sa spun ca delimitarea claselor sociale a avut intr-adevar efectebenefice pentru societatea umana. Taranii stiau ca sunt tarani. Cei foarte putini care incercau cu adevarat sa schimbe acest lucru prindeau gustul tragediilor grecesti, vazand ca nici vorba de fortuna labilis.
Lumea in general stia cam pe unde le este locul. Nu, n-a fost bine. Am vrut capitalism, clar, fiecare sa se dezvolte individual. Si cat de straluciti sunt indivizii! Ehei!
Acest lucru a sporit mai tare mandria oamenilor, si ca rezultat ipocrizia si avaritia lor. Acest lucru ii face pe oameni sa aiba o impresie gresita despre ei si ii face sa fie mereu preocupati de imaginea lor si de ego-ul lor superficial.
Mandria si numeroasele mijloace moderne de sporire a acesteia ii fac pe oameni sa fie atat de distanti si atat de ignoranti, incat pana la urma toti vor fi niste autisti singuratici.
Cea mai importanta chestie, zis asa colocvial, e sa inveti sa lasi de la tine. Nu o vei face tot timpul, pentru ca iti va fi teama ca vei ajunge manipulat. Insa, din cand in cand mai trebuie sa te dezbraci si de orgoliu. Stii bine ce se intampla cand porti prea mult aceeasi haina si nu cred ca-ti doresti…
Imaginea omului a capatat si ea o importanta colosala, incat poti pica in capcana de a o lua doar pe aceasta in considerare. E foarte important intr-adevar sa nu te disconsideri ca persoana. Niciodata sa nu iti pierzi respectul fata de tine insuti/insati.
Exista multe tehnici prin care sa te ajuti in legatura cu imaginea ta. Una simpla e sa nu te lasi prada acelor voci care iti spun ca nu esti bun de nimic, ca pe aceasta lume tu nu ai nici un scop. Apoi trebuie sa iti spui ca poti reusi, ca esti o persoana inteligenta, frumoasa. Pare stupid, nu? O simpla iluzie, o forma fara fond. Sa nu uitam totusi ce a spus Eugen Lovinescu de acest subiect, si anume ca formele fara fond isi creaza cu timpul fondul.
Inca o idee aici, din “Portretul lui Dorian Grey” a lui Oscar Wilde. Lordul Henry spunea ca americancele, in ciuda fpatului ca nu erau la fel de frumoase ca cele britanice, se comportau ca si cum ar fi fost foarte frumoase. Acesta era sarmul lor, lucrul care le facea atat de atractive.
Trebuie observat, totusi, faptul ca aceasta metoda de imbunatatire a imaginii poate duce foarte usor la o dezvoltare accelerata a orgoliului.
[...] Va urma…
